Obama batjocoreste Curtea Suprema Americana

Miercuri 27 ianuarie 2009, preşedintele Barack Hussein Obama a ţinut primul său discurs “Despre starea naţiunii” în faţa congresului.

În prezenţa a şase judecători invitaţi, preşedintele a criticat Curtea Supremă americană:

“Săptămâna trecută, Curtea Supremă a abrogat o lege veche de un secol deschizând cale largă grupurilor de interese speciale – inclusiv corporaţiile străine – să poată finanţa fără limită campaniile electorale. Ei bine, eu sunt de părere că alegerile americane nu ar trebui finanţate de cele mai puternice grupuri de interese americane, sau, mai rău, de entităţi străine. Alegerile ar trebui decise de poporul american şi pentru aceasta, fac un apel la democraţi şi republicani să voteze o lege pentru a îndrepta această nedreptate”

Judecătorii au rămas stupefiaţi de această încălcare a protocolului şi regulilor de curtoazie, cu atât mai mult cu cât sentinţa Curţii Supreme nu are nici o legătură cu entităţile sau corporaţiile străine care beneficiază în continuare de o lege specială.

Deşi acoperit de aplauze furtunoase, judecătorul Samuel Alito s-a rezumat să dezaprobe gestul preşedintelui, dând din cap şi spunând “Nu, nu este adevărat !”

Înainte să fie ales preşedinte, Barack Obama a fost, la fel ca premierul României Emil Boc, profesor de drept constituţional.

Crin Nespălatu’

Mai rar găseşti în politica românească un preşedinte de partid atât de greţos, nespălat, obraznic şi libidinos.
Astăzi, la Poiana Braşov, liberalii s-au adunat pentru a discuta organizarea congresului din martie 2010.
Crin Antonescu va fi candidatul nespălat la preşedenţia partidului.

Cu mutra lui buhăită, ochii injectaţi de conjunctivită şi postura şi voce de om cu orientare sexuală incertă, Crin este o creatură unică în peisajul politic românesc.
Eu n-aş da mâna cu acest om, fie şi doar pentru ochii ăia infectaţi.

De ce spun că e nespălat?
I-aţi văzut părul ăla răvăşit şi slinos la interviurile din 30 ianuarie 2009?
Parcă era un boschetar care s-a trezit dimineaţa într-un canal şi s-a lipit de ecranul televizorului.

Am simţit nevoia să spăl televizorul, mirosul trecea de ecran.
Ăsta este liberalul campion al partidului?
Crin Nespălatu’ habar nu are ce înseamnă economie de piaţă liberă, politici guvernamentale, conservatorism politic, capitalism?

Profesoraşu’ ăsta, fost şoarece de muzeu, nu a condus o firmă în viaţa lui, nu ştie ce înseamnă nici doctrina şi nici practica liberalismului.
Lasă-ne, Mireille Mathieu !
Tunde-te !
Spală-te ! Greţoasă fiinţă

Chucky, păpuşa hidoasă !
Vedeţi aici despre ce vorbesc: http://bit.ly/9puDZD

CSM – “Consiliul Surdo Mutilor”

Magistraţii sunt supăraţi că în 2010, datorită constrângerilor bugetare şi a crizei economice, guvernul intenţionează să propună o lege unitară a pensiilor.
Nu ar fi nici o problemă dacă legea i-ar avantaja. Nici un judecător nu ar mai ţipa ca un purceluş înţepat.
Dar nu este aşa!
Pensiile magistraţilor zboară printre nori, propulsate de cantităţi enorme de numerar.

Se ştie că magistraţii au pensii-mercedes.
Restul ţării au pensii-trabant.

În cazul în care primul ministru Boc reuşeşte promovarea legii, pensiile magistraţilor se vor prăbuşi în mlaştină, părăsind aerul rarefiat şi pur al înălţimilor pentru miasma puturoasă a prostimii plebee.

Mmmmmmmm, aşa ceva nu se poate !

Deşi ne întrebăm …

Poate ieşi ceva bun dintr-un consiliu care nu ascultă şi nu apără magistraţii?
Şi nu exagerez cu nimic, dar CSM nu înseamnă consiliul superior al magistraturii, ci mai degrabă “Consiliul Surdo-Muţilor”.

“Magistraţi! Vi se pregăteşte ceva!” spune Adi Neacsu, judecatorul din Focsani.

Nu vi se pregăteşte nimic, v-aţi facut-o cu mâna voastră!
- prin indiferenţă,
- căluş în gură auto-acceptat
- efectuarea comunicărilor publice prin intermediul unor trompete hodorogite şi ruginite
- auto-suficienţa traiului într-o colivie mică de argint
- orbirea selectivă faţă de realitatea înconjurătoare – Mai ţineţi minte firmul “Băiatul din balon?” – Ce ziceţi de “Magistratul din balon”?
- timiditate şi imagine proastă de sine.

Găsiţi-vă reprezentanţi buni cu dicţie bună şi arta dezbaterii.
Magistraţii nu ştiu să dezbată nimic. Sunt doar obişnuiţi să pronunţe sentinţe. Nu le place să fie contrazişi.

Există viaţă şi în afara sălii de şedinţe !

Turnătoarea supremă

Alegerea doamnei judecător Florica Bejinariu (pe care eu o consider o turnătoare ordinară), în funcţia de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii suscită critici numeroase în rândul magistraţilor.
Criticile directe între magistraţi sunt rareori asumate public.
Nu este cazul Floricăi Bejinariu.
O altă personalitate controversată (poamă) a magistraturii, onorata presedintă a Asociaţiei Magistraţilor din România, se poziţionează de data aceasta de partea corectă a argumentului, declarând: “Bejinaru [a dat, nn] dovadă de neseriozate în abordarea candidaturii… AMR ia in calcul consultarea magistraturii pentru declansarea unei actiuni in justitie … mi s-au adus la cunostinta existenta a 47 de note [de securitate, nn] care ar fi evidentiat activitatea doamnei Bejinaru care a facut obiectul cercetarii CNSAS si Justitiei”.
Deşi se exprimă, ca de obicei, prin cuvintele seci ale limbii de lemn întrebuinţate de vechii birocraţi, mesajul se înţelege perfect: Magistratul Florica Bejinariu nu are ce căuta în fruntea CSM deoarece nu întruneşte garanţiile de moralitate şi independenţă, adică a fost o turnătoare la securitate.
De menţionat faptul că Florica Bejinariu a fost mai întâi protagonista unui scandal provocat de CNSAS care i-a lipit de frunte un verdict de colaborator al securităţii. Ulterior, CNSAS a decis că Florica a colaborat cu securitatea dar nu a făcut poliţie politică.
Oricare din decizii ar fi analizată, concluzia este aceeaşi: reputaţia magistratului este afectată iremediabil şi, într-adevăr, ar fi fost mai onorabil să nu se expună public.
Preşedintele Băsescu priveşte de pe margine la fel ca întregul ansamblu al corpului judiciar.
Este ca şi cum ar privi la un spectacol, o reprezentaţie, un proces din care sunt excluşi … aşa cum era de aşteptat să fie.
Membrii CSM se aleg între ei.
Restul corpului judiciar stă în faţa acestor proiecte, candidaturi, nominalizări … si se uita … spectatori neputincioşi, supăraţi sau fericiţi. Este un alt univers.
Aşa a fost dintotdeauna, dar parcă niciodată impresia de deconectare nu a fost atât de pregnantă în cercurile interioare ale elitei judiciare.
Ce putem face? În lumea înaltei ierarhii judiciare, complicităţile şi micile politici de sprijin nu cunosc limite, indiferent de amplitudinea scandalului; o turnătoare a fost aleasă preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii: Pârâcioasa superioară.
Mai ţineţi minte fraza: regenerarea sistemului judiciar?
Dar ca să ajungem acolo, mai întâi trecem prin degenerare.

Alberto Kurtyan

Mona Pivniceru anunta ca magistratii ar putea reintra in greva daca nu incepe reforma Justitiei. Cred ca reforma va fi mai ampla decat se asteapta doamna judecator

Articol sursa: Mona Pivniceru anunta ca magistratii ar putea reintra in greva daca nu incepe reforma Justitiei. Cred ca reforma va fi mai ampla decat se asteapta doamna judecator
Autorul spune: “Mona Pivniceru anunta ca magistratii ar putea reintra in greva”
Mona Pivniceru nu ANUNŢĂ, Mona Pivniceru AMENINŢĂ.
Cocoţată în noua ei funcţie la ICCJ … MP îi poartă preşedintelui Băsescu o ură nestinsă.
Şi viceversa … e adevărat.
Numai că există o diferenţă uriaşă de abordare, capacitate de comunicare şi forţă între cei doi.
Eu n-aş paria pe MP, a cărei ascensiune meteorică se va sfârşi într-un nor de fum fîsîit!
Cum zicea prof. Molcuţ, “Aula Academiei nu este un staul de vaci”.
Aşa şi Tribunalul suprem, ar trebui să fie mai selectiv şi să o lase la uşă pe această Bahmuţeanu a sistemului juridic.

Noi tendinte in sistemul juridic romanesc

Articol sursa: Noi tendinte in sistemul juridic romanesc
“Prin prezentul material ne propunem să sesizăm anumite REPROŞURI aduse justiţiei”

Iată reproşurile aduse justiţiei:
Aş dori să atrag atenţia asupra câtorva “reproşuri” aduse de autoare şi să vă arăt câtă legătură au ele cu justiţia.

“I. Introducere. România – receptorul aquis-ului comunitar”

Ce vină justiţia că România nu a implementat tot aquis-ul? Nu justiţia transpune normele europene în lege internă, ci LEGISLATIVUL, adică Parlamentul (mai mult Guvernul, mă rog, prin abilitarea lui de către Parlament)

“III. Soluţii propuse pentru eliminarea dificultăţilor din sistemul de drept român”

Iarăşi, autoarea face o confuzie. Justiţia nu creează sistemul de drept în România.
Justiţia judecă după lege, nu creează lege.
Nu puneţi în cârca justiţiei defectele parlamentului.

“1. Adoptarea de legi clare, neechivoce, necontradictorii, nelacunare, coerente şi consecvente”

Nu se poate bate apa în piuă la nesfârşit doamna autoare.
Justiţia nu adoptă legi clare, neechivoce … etc. Nu se poate reproşa justiţiei acest lucru.

“2. Direcţii spre standardizarea şi ierarhizarea regulilor de interpretare a legii civile”

Aici autoarea ne ţine o lecţie de teoria generală a dreptului – interpretarea legii civile – cam pueril.
Şi care este reproşul adus justiţiei aici? În afară de lecţii şi teorie luată din manuale, nu vă nimic util.
Dacă aş fi fost judecător (dar nu sunt), m-aş fi simţit iritat … ca şi cum un avocat în loc să-şi susţină cauza, începe şi îmi dă lecţii de la bară repetând pasaje din cărţi şi care mă învaţă să îmi fac meseria.

“Transformarea practicii judiciare naţionale în izvor de drept român”

Justiţia nu creează jurisprudenţă. Justiţia nu legiferează izvoarele de drept român. Parlamentul, da !
Recunoaşterea practicii judiciare ca izvor se face prin lege emisă de parlament.

Din nou, acesta nu poate fi un reproş adus justiţiei.

În final, după ce autoarea îşi reglează greşit tirul împotriva justiţiei, când de fapt, se referă aproape în totalitate la Parlament şi la legile echivoce, etc. trage CONCLUZIA – SOLUŢIE:

“crearea unui sistem legislativ clar, neechivoc, nelacunar, coerent, consecvent şi necontradictoriu … standardizarea principiilor interpretării juridice şi legiferarea precedentului … ETC. ”

Aţi auzit, dragi judecători şi procurori care înfăptuiţi justiţia … care sunt “soluţiile” la “reproşuri” ???

Vi se reproşează că nu aţi creat legi bune, că nu aţi legiferat precedentul, etc.

Concluzia mea este că în materialul (de altfel, lăudabil ca intenţie) conţine
- erori mari de înţelegere a rolului justiţiei
- contradicţie între considerente şi concluzia finală
- erori de logică
- tendinţă de a “face morală” şi de a ţine nişte lecţii de TGD anul I către oamenii justiţiei.

A învinovăţi un judecător pentru faptul că legile nu sunt de calitate este ca şi cum un muşteriu învinovăţeşte croitoreasa pentru i-a făcut o rochie din zdrenţele peticite pe care el însuşi le-a adus.

Judecătorul este un croitor cu materialul cllientului. Clientul este justiţiabilul care şi-a făurit singur legi prin trimiterea în parlament a unor nătângi.

Nu da vine pe justiţie că legile sunt proaste. Judecătorul nu poate schimba legea. El doar o aplică.

Vinovaţii finali suntem noi, toţi.
Articolul este o brambureală.
Dacă l-ai fi dat măcar Asociaţiei de locatari din blocul tău … şi tot ieşea mai bun.

Stai ! Stai ! De fapt l-ai dat Consiliului ştiinţific al RNSJ.
Tot aia e !

UNJR cere demisia membrilor CSM

Sursa articol: UNJR cere demisia membrilor CSM
Legea 187/1999, defineste notiunea de “colaborator al Securitatii ca politie politica”, “persoana care a furnizat informatii prin care erau denuntate atitudinile potrivnice regimului comunist, de natura sa aduca atignere drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului”.
Dar dacă a fost aleasă prin vot secret de către egalii ei din justiţie, cine suntem noi s-o condamnăm pe doamna turnătoare Florica !?
Doamna Florica este şi poliţistă politică.
Acum este preşedintă.
Domnilor şi doamnelor magistraţi, v-aţi ales … până v-aţi cules.
Cea mai mândră şi destoinică !
Elena Ceauşescu ar fi mândră.

Magistratura romana. Quo vadis?

Sursa articol: Magistratura romana. Quo vadis?
“Judecatorii si procurorii s-au revoltat”
Nu s-au revoltat, au făcut grevă, au închis instanţele, au refuzat să judece, au batjocorit jurământul de credinţă depus la învestire.

“S-a depasit orice limita rezonabila a libertatii de exprimare”
Libertatea de exprimare nu a rănit sau prejudiciat pe nimeni, punerea lacătului pe uşa instanţelor DA.
Stai să număr câţi au fost pedepsiţi!
Aăăăăăă …. nimeni !

“Protestul a fost acceptat ca un gest de solidaritate extraordinara”
Cine l-a acceptat?
Priviţi acest om cum defineşte în termeni de “solidaritate extraordinară” ceea ce în ochii tuturor celor care au privit răzmeriţa era ÎN FAPT, “complicitate cvasi-infracţională”.

“Pactul era oricum inutil”
Aşa am zis şi eu când a fost semnat, era doar o melodie adormitoare gen “Nani, nani, puişor”.
Se pare că a funcţionat. Aţi adormit !

“Planului de actiune pentru indeplinirea conditionalitatilor din cadrul mecanismului de …”
se spune “condiţie”, nu “condiţionalitate” în frază. “Condiţionalitate” înseamnă “caracterul a ceea ce este condiţionat”. Înlocuieşte în frază şi vezi că nu are nici un sens.
Nu ştiu de ce unii preferă să înlocuiască cuvintele simple cu altele complicate!
Este ca şi cum ai spune “Preţurile sunt scumpe”

“Moştenirea protestului? O imagine publica lamentabila”
Ai nimerit-o la fix !

“normarea muncii in instante este de competenta exclusiva a CSM”

Aş dori să mă adresez CSM şi să îi amintesc că balanţa din mâna zeiţei Themis este folosită pentru cântărirea dreptăţii, nu a cartofilor.

CSM nu poate norma o activitate intelectuală. Aici nu suntem la aprozar, dragi csm-işti.

“Majoritatea magistratilor sufera in tacere.”
Vă ţine cineva cu limba legată?
Suprema Pivniceru era foarte vocală.
Păcat că altceva nu pot să spun despre ea.
Câţiva vorbesc. Dar nu vorbesc ăia care trebuie.
Triste voci, triste figuri.

Oricum, un text bun, un bun început.

Primul pas necesar pentru o comunicare bună este să deschizi gura mare.
Apoi urmează vibraţiile vocale !
Succes.

Ma scuzati ca exist !

Dacă părerile mele nu concordă cu ale voastre, ale judecătorilor şi ale avocaţilor tradiţionali … îmi exprim un sincer regret.
Dacă vorbele mele sunt dure şi vă ard ca un fier încins în inima voastră juridică … îmi cer iertare.
Eu cred totuşi într-o Românie în care juriştii, de toate culorile, pot discuta împreună despre munca şi profesia pe care şi-au ales-o şi pot, împreună, să o îmbunătăţească şi să lupte împreună pentru justiţie.
Am avut întotdeauna o părere diferită, mi-a plăcut să tulbur apele ca să se ridice la suprafaţă noroiul de la fundul lacului justiţiei.
Astfel, apele cristaline ale justiţiei şi-au arătat adevărata culoare după ce mi-am băgat eu picioarele în ea şi i-am răscolit mocirla subterană.

Bineînţeles, nu toată fauna lacului a fost fericită.
Unele lebede albe şi gingaşe sunt supărate că lacul nu mai are aparenţa de limpezime.
Alte specii de nevertebrate, care trăiesc în întunericul abisului şi se hrănesc cu mizeriile ce cad de la păsările plutitoare, … s-au supărat.
Le-am tulburat liniştita vieţuire în beznă şi cloacă.
Rechinii s-au supărat ! Balenele s-au mâniat !
Broaştele, meduzele !
Da … meduzele … intangibilele şi diafanele meduze, ale căror robe nu se mai disting în smârcul apelor mlăştinoase.
Hamsiile mici cu gura mare, guvizii s-au revoltat !

V-am tulburat ecosistemul, dragi specii juridice !

Eu sunt un străin pentru voi, din alt timp, din alt univers, dintr-un UNBR paralel.

Vă înţeleg ! Nu ştiţi unde mi-am făcut studiile, nu ne-am ros coatele pe aceleaşi bănci de universitate împreună.
Nu mă cunoaşteţi! Sunt străin pentru voi. Nu am făcut nici un mişmaş împreună, nu am colaborat cu voi!

Nu vă recunosc de colegi şi nici nu am de gând să comit vreo complicitate împreună cu voi ca să îmi fac viaţa mai uşoară. Nu vreau să mă integrez, să devin unul de-al vostru.

De aceea nu mă aştept să mă înţelegeţi !
Eu nu cunosc poziţia de slugă faţă de şef, eu nu dau raportul la şeful tribunalului sau vreun ierarh şi nu sunt legat de un maestru.

Vă rog să mă scuzaţi că exist.

Dar să ştiţi că eu voi tulbura apele în continuare.
Mie nu îmi place apa în care vă scăldaţi. Şi nici să nu credeţi că nu se lipeşte apa de voi.
Sunteţi negri, aveţi aceeaşi culoare cu apa în care vă scăldaţi.
Treziţi-vă ! Spălaţi-vă !

Nu locuiţi într-un lac de cristal.
Plutiţi într-o hazna mlăştinoasă.

Încă o dată, mă scuzaţi că v-am tulburat apele !
Mă scuzaţi că exist !

Avocat versus Jurisconsult

Pe vremea lui Ceauşescu, avocaţii membri ai Colegiilor de avocaţi se ocupau cvasi-exclusiv de pricini private şi reprezentau doar persoane fizice.

Jurisconsulţii, membri ai oficiilor juridice se ocupau cvasi-exclusiv de pricini ale organizaţiilor publice, întreprinderi şi persoane juridice în general, pe care le reprezentau şi le asistau.

Veteranii ştiu cum era în vremea aceea.

După revoluţie, avocaţii … şireţi şi foarte, foarte interesaţi financiar … au extins clientela către persoanele juridice.

Au exercitat un lobby foarte eficient, şi au reuşit să îşi extindă sfera de influenţă … nu prin acte normative … ci prin statute şi hotărâri interne ale profesiei.

Abia în 1995 a apărut Legea avocaturii … care le-a consfinţit monopolul.

În acest timp … jurisconsulţii … dezbinaţi şi lipsiţi de libertate profesională … şi de inteligenţă negustorească, spre deosebire de avocaţi … au rămas legaţi de firme, ca salariaţi.

Juriştii nu şi-au constituit o breaslă solidă.

Ei nu au avut un lobby atât de bun, nu au reuşit să îşi extindă clientela şi la persoanele fizice, deoarece erau în majoritatea lor salariaţi. Erau legaţi de locuri de muncă, subordonaţi şi mulţumiţi de o oarecare siguranţă salarială. Au fost puţin interesaţi de activism profesional.

S-a creat o disproporţie, o limitare a clientelei între cele două profesii.

Să ne gândim. Ce diferenţe există între cele două profesii? Există o diferenţă cu privire la întinderea puterilor de reprezentare sau asistenţa juridică între avocaţi şi jurişti? NU, nu există nici o diferenţă.

Singura diferenţă este aceea de clientelă.

Avocaţii au voie să reprezinte şi să asiste persoane fizice … pe când jurisconsulţii … nu au voie decât persoane juridice.

Dar avocaţii au voie şi la persoane juridice, pe când jurisconsulţilor le este interzis accesul la persoane fizice.

S-a creat astfel un monopol de o moralitate îndoielnică al Breslei avocaţilor.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a criticat în mai multe rânduri organizaţia avocaţilor pentru discriminare.

Consiliul Concurenţei a emis un punct oficial de vedere evidenţiind efectul neconcurenţial al Legii 51/1995.

I-a împiedicat pe avocaţi acest lucru? NU. A fost modificată legea în acest sens? NU.

Au fost înlăturate între timp acele neajunsuri? NU.

În esenţă, cele două profesii, de avocat şi jurisconsult se confundă.

Sunt unul şi acelaşi lucru, lucru recunoscut şi de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Vă rog din sufletul meu să nu îmi povestiţi despre teoriile franceze … profund anacronice şi păguboase cu privire la profesia de avocat/jurist şi difenţele dintre ele.

Ideea este următoarea:

Avocaţii au exploatat la maximum împrejurările politice şi juridice ale vremii printr-un lobby agresiv şi interesat, prin păstrarea exerciţiului profesiei chiar sub protecţia imunităţii parlamentare, de multe ori …

Este dreptul lor, al avocaţilor să facă acest lucru. Bravo lor, au fost deştepţi. Jos pălăria !

Dar de ce ar trebui să penalizăm juriştii pentru faptul că au constituit societăţi comerciale cu obiect de activitate asistenţă şi reprezentare juridică?

Sau de ce trebuie atunci să penalizăm juriştii, licenţiaţii în drept, aderenţi la noile barouri că au utilizat la maximum breşele legislative şi toate normele în vigoare pentru a le specula/exploata în interesul lor general privat ? De ce?

Dimpotrivă, şi unii şi alţii trebuie felicitaţi că au folosit asemenea instrumente juridice. Au făcut şi ei acelaşi lucru pe care l-au făcut avocaţii. Au încercat să exploateze sistemul juridic, să penetreze breşele, să spargă zidul monopolului.

Şi au reuşit, spun eu.

Parţial, dar au reuşit.

Există în prezent nişte inovaţii juridice, ingenioase şi năstruşnice: societăţile comerciale de asistenţă şi consultanţă juridică constituite înainte de Decizia XXII/2006 a ICCJ şi aşa-numitele barouri paralele.

De altfel, interesul consilierilor juridici cu societăţi comerciale sau avocaţilor membri ai barourilor alternative este atât onorabil cât şi legitim.

Două principii sunt aplicabile: tempus regit actum şi principiul neretroactivităţii legii civile.

Avocaţii au ştiut să mulgă vaca juridică română şi au ştiut să o dreseze astfel încât să răspundă foarte bine la comenzi după propriul interes.

Juriştii încă nu ştiu cum să îşi ocupe adevăratul loc în sistemul juridic. De fapt, după părerea mea, jurisconsulţii încă nu ştiu, de fapt, că sunt … cu adevărat … avocaţi.

Anul viitor, 2010, va fi un an de criză profundă şi de şomaj record. Prevăd o creştere enormă a juriştilor şomeri.

Daţi-le ocazia şi lor să fie independenţi ! Permiteţi-le să constituie cabinete individuale sau asociate şi să poată reprezenta şi persoane fizice. Este dreptul lor. Este lucrul pentru care au învăţat 4 ani de facultate, la fel ca avocaţii. Consfinţiţi-l în lege. Clarificaţi situaţia.

Avocaţii au ştiut să reclame pentru ei dreptul de a reprezenta persoane juridice…

Juriştii au rămas în urmă, legaţi pe nedrept de nişte firme ca salariaţi sclavi. Este nedrept.

În 2010, cu siguranţă, juriştii vor îngroşa rândul şomerilor. Practica privată le va permite să supravieţuiască.

Avocaţii strigă în gura mare că unii jurişti practică ilegal profesia de avocat. Au fost şi urmăriri penale. Deci, culmea, un jurisconsult poate fi condamnat şi poate fi încarcerat pentru că face servicii de avocat.

Dar un avocat ?! Poate fi el condamnat şi încarcerat pentru că exercită fără drept profesia de consilier juridic?

Observaţi diferenţa?

Cunoaşteţi Fabula “Câinele şi căţelul” şi faimoasa formulă finală “Noi vrem egalitate … dar nu pentru căţei “! ?

Care este diferenţa între câine şi căţel? Care este diferenţa între avocat şi jurisconsult?

Alberto Kurtyan